Am auzit ieri o vorba tare inteleapta pe care as vrea sa o impartasesc cu voi:
Democratia este atunci cand 2 lupi si o oaie voteaza pe cine sa manance primul.
26-Jan-2010 marți, Ian 26 2010
Jurnalul viperei 11:41 am
Cineva mi-a urat de ziua mea sa incep sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut pana acum. Caci e varsta la care pot si la care trebuie. Draga cineva, uite ca urarea ta s-a indeplinit astazi.
Azi am cauzat un super accident. Pe asta n-o facusem in viata. Mda…
N-a fost chiar de poveste, adica 7 dintr-o lovitura, ci doar 4. E bine si asa pentru inceput, nu?
Cum am reusit? Ei bine, nu stiu… soarta, destinul, stelutza „norocoasa”, pisica neagra a alor mei, marti – 3 ceasuri rele… nu stiu, caci nici macar nu eram imbracata „adecvat” pentru a cauza accidente. Pur si simplu, m-am angajat in traversare pe trecerea de pietoni, dupa ce m-am asigurat ca toti cei 3 soferi din linia intai au oprit. Greseala mea (si a celor 3 „norocosi”) e ca un individ curajos din spate se uita dupa cocori si a pus frana prea tarziu. Dragut a fost ca nici macar nu s-a limitat in a-l lovi pe cel din fata. S-a gandit el ca daca trage brusc de volan in stanga, poate il evita. Nu l-a evitat. Nici pe cel din fata, nici pe cel din lateral si nici pe cel de pe diagonala. Poc-poc… 3 secunde de neatentie, 4 masini „tunate”.
Acum, sa va spun sincer, tot eu ma simteam vinovata ca m-a apucat traversatul. Prostii astia cu serviciul lor, de ce l-au pus pe partea cealalata a strazii? Am traversat rapid, parca fiindu-mi rusine ca parasesc locul faptei, lasandu-i pe sarmanii aia cu masinile franjuri – din cauza mea.
Mda, sunt cu scufitza, clar, de vreme ce tot eu ma simt vinovata pentru privitorul ala de peisaje inghetate. M-or fi injurat? Ar fi trebuit sa raman acolo?
Sunt o vipera cu corn.
Pe maine!
P.S. Viata e frumoasa!
25-Jan-2010 luni, Ian 25 2010
Jurnalul viperei 11:15 am
Frig. Frig de crapa pietrele.
Sambata a nins cu stelutze. N-am mai vazut de foarte mult timp fulgi de zapada in forma de stelutze. Era frig, poate de aceea inghetau si se defineau asa frumos.
Mergeam pe strada, intorcandu-ma de la Pet Shop cand, deodata, simt un ghiont in mana dreapta. Ma intorc, gandindu-ma ca o fi vreo cunostinta. Nimeni. Ciudat.
Nu fac doi pasi ca incep sa simt inghionteli in picioare, in dreptul genunchilor. Unul, si inca unul…Ma intorc contrariata si pusa pe cearta. Era un catel maidanez, plin de stelutze, care ma anunta ca e in spatele meu si ca ii e foame. I-am dat un pumn de boabe din sacosa pe care o aveam, desi erau boabe pentru pisici. Mi-a multumit din ochi (cata expresivitate!) si a mancat tot.
Azi ma gandeam cat de delicat, dar si curajos, mi-a cerut de mancare. Puteam sa fiu o persoana careia ii este frica de caini si care sa reactioneze violent. Oare a stiut ca il voi ajuta sau doar si-a incercat norocul cu mine? Acum mi-e teama ca l-am incurajat sa fie mai apropiat de oameni si, poate, intr-o zi va intalni pe cineva altfel decat mine, cineva care il va lovi.
Dar asa sunt eu… Iubesc animalele, poate prea mult pentru a mai creste unele, caci suferinta pierderii lor este de nesuportat.
22-Jan-2010 luni, Ian 25 2010
Jurnalul viperei 11:12 am
De ce barbatilor intelectuali si sofisticati le plac femeile vulgare? Femeile mahalagioace, femeile isterice, dar „usoare” la minte si care sunt preocupate numai de ultima fitza de club… Acele femei care se dau pipitze, dar sunt de fapt pitzipoance (am aflat recent ca este o maaaare diferenta si ca pipitza e buna si pitzipoanca nu… whatever, d-ale baietilor). Deseori, chiar se insoara cu ele, deci nu e numai pentru…
De ce femeile educate si cu sisteme de valori traditionale se uita dupa „smecherashi” geluiti si cu manichiura la zi, desi se vede la o posta ca statornicia este un element lipsa din „garderoba” lor? Sau sunt insurati, sotia insarcinata in 8 luni, dar n-au vreo jena sa danseze „lipicios” de vreo mandra la petrecerea de Craciun a companiei, in vazul a 200 de colegi.
De ce ne lipseste rusinea, simtul ridicolului, mandria personala si ne atrag oameni social nepotriviti cu noi? De ce cautam senzationalul? De ce avem naivitatea de a crede ca alaturi de noi, pitzipoanca se va transforma intr-o nevasta model, ce ne va iubi asa cum meritam, iar „smecherashul” geluit in cel mai fidel sot? Ca asa ne place sa ne mintim…
11-Jan-2010 luni, Ian 25 2010
Jurnalul viperei 11:11 am
Azi am inceput o noua zi. E frumoasa pentru ca atunci cand m-am trezit, am decis sa fie o zi frumoasa, no matter what. Am decis sa zambesc indiferent cu cine ma intalnesc, cu tanti Elvira (careia nu poti sa nu-i zambesti, are sufletul atat de deschis), sau cu nenea Capcaunu’ (e un dur, da’ de ce ar trebui sa imi stric eu buna dispozitie doar pentru ca e el cum e?).
M-am intalnit si cu Madam Intzepata. Este „importanta”, nu i se ajunge la nas si toata firma o suspecteaza de probleme conjugale, caci o femeie fericita acasa nu poate atinge culmile isteriei in asa putine secunde (aproximativ 14, in zilele ei bune). I-am zambit politicos. Mi-a zambit, usor mirata.
M-am intalnit si cu zapada azi. Am mers tiptil pana la birou, m-am bucurat ca am reusit sa ma mentin pe drum, in ciuda anvelopelor de vara (poate si pentru ca n-am mai mers pe linia de tramvai – prietenii stiu de ce), am evitat ca prin minune izbirea de un zid spre care ma indreptam impotriva vointei mele (sau a masinii, de altfel), aflat la capatul unei pante necuratate ca, deh, bloc de birouri de mari fitze, cu personal administrativ la greu, da’… ninge afara, nu iesim la zapada. Am zambit. Am ajuns sanatoasa si nevatamata.
Am mancat doar o salata la pranz, nu de alta dar cantarul meu s-a decis sa ma deprime dupa festinul prelungit din decembrie. Am zambit. Ce bine ca imi place salata! Si ce bine ca am o companie placuta de fiecare data cand ies la masa.
Am ajutat un coleg desi nu-mi ceruse ajutorul. Dar aveam informatia si stiam ca-i trebuie. Mi-a zambit si stiu ca atunci cand voi avea nevoie de ceva de la el, va fi disponibil. Sau poate nu. Dar conteaza? Important e ca eu am fost acolo cand cineva a avut nevoie. E un lucru asa frumos sa fii necesar! Iti umple inima de bucurie. Te face sa simti ca existi cu un scop.
In seara asta voi petrece timp cu cineva drag. Si va fi o seara frumoasa, asa cum a fost ziua intreaga.
Iar maine… am decis ca si maine sa fie o zi la fel de frumoasa ca cea de azi. La fel va fi si miercuri, si joi, si vineri. Fiecare zi, cu bunele si mai putin bunele ei, va fi o zi frumoasa. Pentru ca zilele mele sunt numarate. Nu-mi permit sa le irosesc. Voi?
