Despre Sherifu si Sherifa:
E destul de tarziu, ceasul arata aproape ora 3 noaptea si inca nu am somn. De o ora si ceva o furtuna a pus stapanire pe oras, n-am mai vazut demult una ca aceasta. Au fost si cateva mici caderi de tensiune, plus alte cateva becuri care s-au ars prin casa, ce mai, vreme capricioasa.
E ciudat cum viata uneori iti aduce in fata persoana dupa care tanjesti cel mai mult, persoana care stie sa fie serioasa cand imprejurarile o cer, persoana care stie sa se alinte atunci cand are ocazia, persoana care stie sa te faca sa zambesti si persoana care stie sa iti zambeasca atunci cand ai nevoie. In egala masura, persoana respectiva va sti sa te sustina moral si sa se bucure atunci cand esti acolo pentru ea, sa gaseasca modalitatile de a te motiva constant sa mergi inainte indiferent de obstacole si sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine. Toata insusirile de mai sus cred ca pot fi restranse la atribuirea de “persoana potrivita”. Sunt fericit sa spun ca am gasit o astfel de persoana in Sherifa, ca e tot ce mi-am dorit si inca o data pe atat.
Ce e frumos la a visa? A visa este un lucru bun, este un pas inainte in setarea obiectivelor si este lucrul care te motiveaza sa fii mai bun pe zi ce trece. Ce mai e frumos e ca atunci cand visezi vezi lucrurile cu o noua fata, le vezi mai colorate si prinzi aripi gandindu-te la cat de frumos e sa se si implineasca ce visezi. Si de cele mai multe ori a visa inseamna ca ai speranta la mai bun si ca vrei ca viata ta sa fie frumoasa. Fiecare visam in felul nostru si la diferite lucruri: unii viseaza la o cariera de succes, unii viseaza la bani, unii viseaza la masini, unii viseaza la o persoana pe care sa o iubeasca si care sa ii iubeasca etc. Personal, ma regasesc in ultima categorie pe care am enumerat-o si pot spune ca am incetat sa mai visez la asta cand am cunoscut-o pe Sherifa, visul s-a indeplinit asa ca visele pot deveni realitate.
Despre noi nu prea am vorbit, mai mult am vorbit de sentimentele ce ne-au incercat si de modul in care ne-am cunoscut…trebuie sa recunosc ca este o poveste pe cinste ce a meritat pusa pe hartie.
[...]
